Este bine sa ai un regim vegetarian?

Regimul vegetarian cistiga rapid in popularitate. Reduce riscul aparitiei multor boli si este benefic in cadrul programelor de slabire. Oricum, daca v-ati hotarit sa urmati un regim vegetarian este mai bine sa aflati citeva adevaruri inainte de a face acest pas.

De ce devin oamenii vegetarieni? Exista o varietate de motive. Multi doresc sa slabeasca sau sa-si imbunatateasca sanatatea. Altii nu mai doresc sa consume carne, ingrijorati fiind de multitudinea de boli care pot fi contactate prin consumul acesteia: salmonela, antrax, boala vacii nebune etc. Altii din motive religioase sau spirituale (cazul yoghinilor). Multi pur si simplu nu suporta gustul carnii sau protesteaza impotriva foametei ce exista la nivel mondial.

Cite tipuri de regim vegetarian exista? Exista mai multe tipuri. Strict vegetarian este regimul urmat de persoane care nu consuma deloc produse de origine animala. Dieta acestora este formata numai din fructe, legume, graunte, seminte etc. Lacto-vegetarienii sunt cei care consuma pe linga produsele de origine vegetala si lactate. Mai exista o categorie care pe linga produsele de mai sus consuma si oua. Cei care consuma doar carne de peste sau carne de pui si nici un alt fel de carne pot fi priviti ca semi-vegetarieni.

Care sunt beneficiile unui regim vegetarian? Dietele vegetariene sunt slabe in grasimi, colesterol sau proteine de origine animala si contin foarte multe vitamine si minerale. Riscurile de obezitate, boli de inima, diabet, hipertensiune arteriala, osteoporoza sau cancer (in special cancer la plamini sau colon) sunt mult mai reduse.

Este posibil sa-mi iau necesarul zilnic de proteine doar din produse de origine vegetala? Nu trebuie sa va faceti probleme de acest fel. Pentru a va da citeva exemple va putem spune ca rosiile contin 11% proteine, portocalele 8%, fasolea 26% etc. Doua exemple si mai convingatoare sunt fostul campion de culturism Bill Pearl sau luptatorul de wrestling Killer Kowalski care sunt strict vegetarieni.

Sunt dietele vegetariene intotdeauna sanatoase? Acest lucru nu este obligatoriu, mai ales daca veti inlocui carnea cu brinza foarte grasa sau uleiuri vegetale. Aceasta inseamna ca puteti sa nu consumati deloc carne si cu toate acestea sa consumati o mare cantitate de calori de proasta calitate. Retineti: eliminind carnea nu inseamna ca aveti obligatoriu si o dieta sanatoasa.

Este regimul vegetarian sanatos pentru copii? Conform Asociatiei Americane a Medicilor Dieteticieni, regimul vegetarian satisface nevoile copiilor si tinerilor, stind la baza unei cresteri si dezvoltari normale.

Cum se face tranzitia de la un regim normal la unul vegetarian? Aceasta depinde de fiecare individ in parte. Unii decid sa renunte pur si simplu la regimul de masa obisnuit, altii o fac gradual. Puteti consuma cite o zi sau doua pe saptamina, timp de o luna, numai vegetale, apoi treptat sa mariti numarul de zile. Puteti daca nu sa eliminati carnea din cele mai multe mese zilnice si sa o consumati foarte rar. Dvs. decideti.

Au vegetarienii nevoie de suplimente alimentare sau de anumite vitamine? In cele mai multe cazuri nu au nevoie. O exceptie poate fi considerata vitamina B12 care se gaseste in produsele de origine animala. Calciul, de asemenea, se gaseste in cantitati mai mici, cele mai bune surse fiind fasolea si sucul de portocale.

Exista oameni celebri adepti ai regimului vegetarian? Leonardo Da Vinci, Charles Darwin, Socrates, Plato, Sir Isaac Newton, Thomas Edison, David Duchovny, Drew Barrymore, Kim Basinger, Paul McCartney, Chelsea Clinton, Woody Harrelson, Alec Baldwin, Bryan Adams, Peter Gabriel, Alicia Silverstone, Liv Tyler, Jerry Seinfeld, Mark Twain.

Alimentele care elimina durerea

Probleme precum durerile de cap, arsurile stomacale, balonarea, anxietatea sau crampele abdominale nu sunt foarte grave, dar pot fi sacaitoare. De fiecare data cand te confrunti cu o astfel de stare neplacuta, incearca sa o remediezi si cu ajutorul alimentatiei, inainte de a te indrepta catre dulapiorul cu medicamente. Iata cateva dintre sfaturile de oferite de specialistii fitnessmagazine.com.

Migrenele

Cercetarile din ultima perioada au sugerat faptul ca pestele gras, care este bogat in acizi grasi esentiali, poate contribui la scaderea concetratiei de  prostaglandine, substante care induc inflamatia si aparitia durerii, cauzand migrenele. “Am descoperit ca adolescentii care au consumat 1,25 grame de ulei de peste zilnic, timp de doua luni, au avut mai putine migrene decat cei care nu au consumat deloc“, a declarat pentru fitnessmagazine.com Dr. Zeev Harel, medicul care a condus studiul.

Cat sa consumi? Ideal este ca de doua sau de trei ori pe saptamana sa incluzi in alimentatia ta o portie de peste gras. Pe de alta parte, poti apela la capsulele de ulei de peste, dar numai dupa ce ai discutat cu medicul tau si nu exista contraindicatii in acest sens.

Evita carnea procesata, precum salamul, carnatii, afumaturile, dar si vinul rosu sau ciocolata. Cercetarile au mai aratat ca 20% dintre persoanele care sufera de migrene sunt adesea sensibile la unul dintre aceste alimente.

Crampele menstruale

Prostaglandinele, derivati ai grasimilor care se elibereaza in mod natural in organism, avand o structura asemanatoare hormonilor, contribuie la aparitia durerii si in cazul crampelor menstruale. “Pe masura ce prostaglandinele sunt eliberate in tesuturi, uterul reactioneaza, declanasandu-se crampele“, explica Dr. Susan M. Lark, autoarea cartii “Menstrual Cramps: Self-Help Book”.

Studiile au aratat ca semintele de in inhiba eliberarea anumitor tipuri de prostaglandine, actionand intr-un mod asemanator uleiului de peste, ambele alimente fiind bogate in acizi grasi omega 3.

Una sau doua lingurite de seminte de in macinate pe zi te vor ajuta sa tii durerea la distanta. Adauga-le in bolul cu cereale sau chiar in salata. Gasesti seminte de in magazinele naturiste, de tip Plafar.

Pentru a preveni durerile menstruale, consuma cat mai putina carne rosie si evita produsele lactate in zilele respective. Acestea au un continut ridicat de acizi ce stimuleaza eliberarea hormonilor care produc durerea.

Stres

Carbohidratii cu un continut scazut de grasimi contribuie la cresterea productiei de serotonina in creier, un hormon responsabil pentru starea de bine, care te relaxeaza.

Poti manca paine integrala prajita, cereale integrale, batoane de cereale sau floricele de porumb.

Cofeina este un stimulent care iti poate agrava starea de anxietate, mai ales daca o consumi in cantitati mari. Evita cafeaua, ceaiul negru si bauturile energizante.

Balonarea

Balonarea este consecinta acumularii de gaze in tractul gastrointestinal. Menta si semintele de marar sau chimen contribuie la eliminarea acestora prin relaxarea musculaturii abdominale.

Incearca sa bei o ceasca de ceai de menta dupa fiecare masa sau o ceasca cu infuzie de chimen. “Ghimbirul, sub forma de ceai, capsule sau chiar confiat, ajuta digestia si previne aparitia balonarii. De asemenea, uleiurile volatile din cimbru sau rozmarin, pe care le folosim pentru condimentarea mancarurilor, au un efect benefic asupra sistemului nostru digestiv“, declara Dr. Cristina Bogdan, medic specialist homeopatie.

Evita bauturile carbogazoase si alimentele care contin sorbitol, un indulcitor artificial greu digerabil, pentru ca gazele se formeaza cand alimentele nedigerate sunt descompuse de bacterii in colon. De asemenea, daca te confrunti des cu balonarea, limiteaza consumul de fasole, tofu, varza sau broccoli, alimente greu digerabile.

Constipatia

Alimentele bogate in fibre, precum merele si perele, ajuta la buna functionare a tractului digestiv. Pe de alta parte, fructele si legumele cu un continut ridicat de apa previn astfel de probleme.

Mananca cinci portii de fructe si legume zilnic, crescand consumul treptat si bea suficienta apa. Evita alimentele procesate si carnea grasa. De asemenea, incearca sa ai mese regulate, pentru ca sistemul tau digestiv sa isi dezvolte un reflex.

Carbohidraţii sunt daunatori?

Carbohidratii sau glucidele sunt substante folosite de organism cu precadere ca sursa de energie. In special muschii si creierul au nevoie de carbohidrati pentru a-si satisface nevoile energetice momentane si de durata. Mai ales in timpul exercitiilor anaerobice( exercitiile cu greutati, de intensitate mare) se consuma carbohidrati, si cantitatea disponibila afecteaza direct energia si rezistenta. Un gram de garbohidrati contine aproximativ 4 kcalorii. Necesarul de carbohidrati In general, o persoana care face culturism are nevoie de 4-6 grame de carbohidrati pe kilocorp pe zi. Pentru regimurile de definire necesarul este 2-3 grame pe kilocorp pe zi. Aceste cifre pot varia in functie de tipul somatic(ectomorfii au neveoie de mai mult), intensiatea antrenamentului si alti parametri. Carbohidratii simpli se prefera imediat dupa antrenament, in timp ce restul meselor ar trebui ca contina in majoritate carbohidrati cat mai complecsi, in forme cat mai naturale, neprelucrate industrial. Desi sunt populare regimurile de slabire fara carbohidrati, acestea s-au dovedit in timp contraproductive, generand chiar probleme de sanatate. In cazul lipsei carbohidratilor din alimentatie, organismul va descompune proteine pentru a fabrica glucoza. Deci vei pierde masa musculara. Pentru a invata sa utlizezi in mod optim carbohidratii, vezi si Ciclizarea carbohidratilor. Carbohidratii din alimente sunt descompusi si absorbiti sub forma de monozaharide(de ex. glucoza, fructoza), care apoi sunt transformate in corp, in principal glicogen, glucidul de rezerva, depozitat in ficat si muschi. Tipuri de carbohidrati Carbohidratii de clasifica dupa complexitatea formulei chimice si dupa raspunsul insulinic pe care il produc in organism. In momentul cand in organism patrund carbohidrati, pancreasul secreta insulina, hormon cu rol complex de transport al substantelor nutritive si de reglare a nivelului de zahar din sange. Aceasta capacitate de a genera un raspuns insulinic este masurata prin indicatorul numit indice glicemic. Carbohidratii simpli Au molecula mai simpla si nu este nevoie sa fie descompusi prin digestie, ei absorbindu-e rapid si dand un raspuns insulinic puternic. Problema este ca dupa acest raspuns insulinic, nivelul din sange scade mai mult decat este necesar, diminuandu-se astfel nivelul energetic si promovand depunerea de grasime. Se clasifica in : Monozaharide:(sunt cei mai simpli, cunoscuti si ca zaharuri, utili in recuperearea imediat de dupa efort). Monozaharidele sunt : Glucoza(dextroza), este forma care se gaseste in sange, si se gaseste in mod natural in alimente Din digestia celorlalte forme de carbohidrati rezulta glucoza. Glucoza mai este fabricata din glicogen si din aminoacizi si trigliceride(gluconeogeneza). Fructoza(levuloza) este zaharul care se gaseste in fructe si miere, este cel mai dulce dintre zaharuri. Totusi, fructoza nu are nevoie de insulina pentru a fi metabolizata, avand deci un indice glicemic redus. Galactoza- nu se gaseste sub forma libera, dar combinata cu glucoza formeaza lactoza, continuta in lapte. Dizaharide : reprezinta combinatia intre doua monozaharide, dintre care adesea una este glucoza. Sucroza sau zaharul alimentar, este format din fructoza si glucoza, este cel mai intalnit dintre glucidele simple, prezent in miere, sfecla de zahar, trestia de zahar, sirop de artar, ustur oi. Lactoza apare in mod natural in lapte si este cel mai putin dulce dintre zaharuri. Intoleranta la lactoza este o afectiune in care enzima specifica, lactaza, nu este prezenta in cantitati suficiente in sistemul digestiv uman. Maltoza este formata din doua molecule de glucoza, sau prin descompunerea prin gidestie sau fermentatie a altor glucide mai complexe. Sursele de maltoza sunt cerealele, semintele incoltite, berea.   Carbohidratii complecsi Polizaharidele: cunoscute si drept carbohidrati complecsi(deoarece sunt formate din mai multe molecule mai simple combinate), polizaharidele ar trebui sa constituie cea mai mare parte a carbohidratilor din alimentatie. Legaturile complexe fac digestia mai lenta, si deci asigura suportul energetic pe perioade mai lungi de timp, nefavorizand depunerea de grasime. Amidonul. Reprezinta forma sub care plantele in general stocheaza carbohidratii. Se gaseste in grau, orez, cartofi, legume. Pentru a se absorbi ele sunt scindate in intestin in monozaharide. Fibrele alimentare Se gasesc in plante si au roluri complexe in procesul de digestie. Ele nu sunt digerate de catre organism(cu mici exceptii). Se impart in fibre insolubile in apa(celuloze, hemiceluloze, lignita- intalnite in special in cereale, tarate, paine integrala)- cu rol in formarea bolului fecal si stimularea peristaltismului(miscarilor) intestinal(e). Acestea au un impact redus asupra glicemiei, insulinei si lipidelor. Cealalta gategorie de fibre sunt fibrele solubile in apa(pectine, gume, mucilagii, hemiceluloze- intalnite in legume, linte, fasole uscata, mere, citrice, ovaz, orz, radacinoase, vegetale frunzoase verzi), ele formeaza geluri care retin o parte din principiile nutritive din alimentatie si le incetinesc absorbtia. Incetinesc golirea gastrica evitand furnizarea unei cantitati prea mari de glucide spre absorbtie intestinului subtire, reducandu-se astfel raspunsul insulinic. Dieta rationala ar trebui sa cuprinda 20-35 de grame de fibre pe zi, cu un raport de 3 la 1 pentru cele solubile. Dieta bogata in fibre asigura un nivel scazut de colesterol, previne obezitatea si alte boli metabolice, hipertensiunea, boli de inima, constipatia etc. Surse de fibre alimentare Alimentul Cantitatea Fibra solubila(g) Total(g) LEGUME (gătite) Fasole 1/2 cup 2.0 6.7 Varza de Bruxelles 1/2 cup 2.0 3.8 Broccoli 1/2 cup 1.1 2.6 Spanac 1/2 cup 0.5 2.1 Zucchini 1/2 cup 0.2 1.6 Fructe crude Mar 1 mediu 1.2 3.6 Portocala 1 medie 1.8 2.9 Grapefruit 1/2 mediu 1.1 1.8 Struguri 1 cup 0.3 1.1 Prune 6 medii 3.0 8.0 Cereale Fulgi de ovăz (uscaţi) 1/3 cup 1.3 2.8 Tărâţe de ovăz 1/3 cup 2.0 4.4 Fulgi de porumb 30 g 0.1 0.3 Orez nedecorticat 1/2 cup 0.4 5.3 Pâine integrală 1 felie 0.4 2.1 Pâine albă 1 felie 0.2 .4 Glicogenul Face parte din carbohidratii complecsi si este sintetizat in organism pentru a asigura depozitele de glucide. Carbohidratii din alimentatie sunt descompusi in glucoza, care apoi este recombinata formand glicogenul, care este depozitat in muschi si ficat. Carbohidratii in exces la un moment dat sunt transformati in grasime.

//

Proteinele

Ce sunt proteinele?

Proteinele sunt substanţe alcătuite din lanţruri de aminoacizi, legaţi între ei. Proteinele din alimente sunt prelucrate în procesul de digestie, rezultând aminoacizii componenţi, in forma libera sau legati cate 2-3, forme in care se absorb in organism.

Ele constituie principala bază a construcţiei structurilor organice – în special tesut muscular, osos si conjunctiv, dar intră şi in compozitia enzimelor, a anticorpilor, a celulelor, hormonilor proteici. In anumite situatii (lipsa carbohidratilor din sange in timpul exercitiilor intense si de o durata mare-2 ore si peste) proteinele pot fi folostie si ca sursa de energie, adica sunt descompuse si arse.

De asemenea, daca exista un surplus de proteine, corpul nu poate depozita foarte multe si de aceea le transforma in grasime. Proteinele aduc in oranism aproximativ 4 calorii pe gram. Ce este balanta azotata ? Proteinele(aminoacizii care compun proteinele) contin 16% azot. Deci atunci cand mancam proteine macam si azot. Balanta azotata este diferenta intre azotul introdus in organism si cel eliminat prin urina. Pentru a acumula masa musculara trebuie sa avem in primul rand o balanta azotata pozitiva, adica sa mancam mai mult azot decat eliminam.

Sursele si tipurile de proteine

Vezi si Continutul in nutrienti al alimentelor Pentru procesele descrise mai sus, corpul are nevoie de aminoacizi, din care sintetizeaza proteine. In procesele care au loc in organism, se pot sintetiza anumiti aminoacizi necesari, insa pentru aceasta trebuie sa existe disponibil alti aminoacizi, numiti si aminoacizi esentiali(vezi si aminoacizii).

Aminoacizii esentiali nu pot fi sintetizati in corp, si de aceea trebuie sa existe in alimentatie surse de proteina care sa aduca in organism toti acesti aminoacizi in cantitatile necesare. Sursele de proteina care au toti cei 8 aminoacizi esentiali se numesc proteine complete.

Acestea sunt proteinele de origine animala si soia. Restul vegetalelor nu contin toti aminoacizii, de aceea, pentu asigurarea tuturor aminoacizilor sau sa mancam suficiente proteine de origine animala, sau sa combinam diferite surse de proteina vegetala. Cele mai importante surse de proteina animala sunt : carnea, organele, pestele, ouale, laptele si derivatele.

Pe langa acestea mai se poate folosi si soia, care insa este deficitara la un anumit aminoacid, metionina. Sursele de proteine se clasifica dupa mai multe criterii, cu scopul de a le departaja din punct de vedere al utilitatii lor pentru alimentatie. Vezi si Valoarea Biologica a proteinelor.

Caseina si zerul

Caseina este de fapt compusul proteic continut in branza. Combinatia intre caseina si zer aduce beneficii din partea ambelor: digerea lenta a caseinei, ceea ce face sa existe in sange un flux constant de aminoacizi, si rapiditatea si efectele anitoxidante si de stimulare a imunitatii date de zer. Laptele le contine pe cele doua, deci laptele degresat este un aliment important pentru acumularea de masa musculara.

Zerul este compus din diferite peptide(molecule proteice mai mici) cu efecte specifice: lactoferina ca antioxidant de exemplu. De asemenea, ingestia de proteine de zer creste nivelul glutationei, un important antioxidant. Proteine din zer se gasesc sub forma de pudra, batoane sau chiar aminoacizi din zer.

Un studiu facut in 1997 a aratat prima data ca zerul si caseina actioneaza diferit in corp, zerul se absoarbe mult mai repede, facandu-l preferat imediat dupa antrenament(promoveaza mai mult sinteza proteinelor), iar caseina se absoarbe mai lent, facand-o preferata in restul zilei si in special seara inainte de culcare(previne catabolismul-descompunerea proteinelor- cu 34% intr-un studiu din 1995).

Pestele este o sursa completa de proteina, dar valoarea sa cea mai mare este data de continutul mare in grasimi polinesaturate(acid eicosapentaenoic si docosahexaenoic) cunoscute si ca grasimi omega-3, cu efecte benefice multiple asupra sanatatii. Vezi si grasimile. Pestele este una din cele mai bune alegeri ca masa de seara, avand si un efect antiinflamator care poate fi de ajutor in recuperarea dupa antrenamentele de seara. Se recomanda pesti slabi, fara grasime. Vezi si Continutul alimentelor

Proteina din lapte

Este destul de ieftina si are un profil de aminoacizi foarte bun. Problema este ca laptele contine si un glucid, lactoza, care nu este bine digerat de toata lumea. O alta problema sunt si grasimile din lapte.

Zerul

Proteinele extrase din zer sunt ieftine(zerul este un produs rezidual in fabricarea branzei) si in acelasi timp au un profil de aminoacizi foarte bun, rezultand o valoare biologica mare, absorbtie foarte buna, crestrea anabolismului, stimularea sistemului imunitar etc. Problema este ca se absoarbe prea repede, ceea ce poate determina irosirea lor, in locul utilizarii pentru constructia de proteine. Proteinele de zer sunt ideale dupa antrenament si dimineata, dar trebuie consumate mai frecvent decat alte tipuri de proteine.

Caseina

Este partea proteinelor din lapte care raman in branza. Ea se absoarbe mai lent decat zerul, fiind ideala inainte de culcare sau cand distanta intre doua mese este mai mare.

Colostrum

Este laptele secretat in primele 48 de ore dupa nastere. Din moment ce ar fi dificil si scump sa fie colectat de la oameni, se utilizeaza colostrumul bovin(provenit de la vaci). Vezi si colostrumul

Carnea

Pieptul de pui sau de curcan este o sursa buna de proteina fara grasime. Dar spre deosebire de zer sau soia, nu ofera si alte beneficii speciale pentru sanatate. La fel si carnea de porc, adesea prea grasa pentru a fi inclusa in dieta speciala a unui culturist, sau a oricui care vrea sa aiba o alimentatie sanatoasa. Totusi, partile cele mai slabe din carnea de porc sunt foarte sanatoase, ele continant foarte putine grasimi saturate. Carnea de vita, nu este asa de grasa precum cea de porc, si mai contine si fier, care este un element crucial in transportul oxigenului si in general in metabolism. Fierul continut in carnea de vita este mai usor absorbabil decat cel care se gaseste in plante.

Soia

Se considera in general ca proteinele din plante nu ar fi utile pentru construirea de masa musculara din moment ce nu contin toti aminoacizii esentiali. Acest lucru este adevarat, cu o exceptie:proteina de soia. Dintre sursele de proteine vegetale, soia este de departe cea mai completa. Dupa ultimele cercetari, soia este considerata la fel de buna precum ouale si caseina, si chiar mai buna decat carnea de vita.

In studiile efectuate, administarea de proteina de soia, in cantiatate de 1,5 grame pe kilocorp, a dus la o crestere a masei musculare si la o diminuare a stratului de grasime, concomitent cu imbunatatirea activiatii glandei tiroide. In studii efectuate pe animale, s-a constatat ca proteina de soia inhiba dezvoltarea tesuturilor tumorale, in special datorita continutului in isoflavone si antioxidanti.

De asemenea, consumul de proteina de soia reduce colesterolul rau, prevenind astfel bolile de inima si ale aparatului circulator. Proteinele de soia contin cantiati importante de isoflavone(aproximativ 1mg/g in concentrate si mai mult in alimente naturale din soia), substante care se aseamana cu estrogenii si previn catabolismul si maresc secretia de testosteron, pe langa efecte pozitive asupra sistemului circulator.

Singura problema a proteinei de soia este ca nu contine in cantitati suficiente aminoacidul metionina. Acest lucru se poate compensa fie prin adaugarea de metionina la suplimente de cate fabricant, fie prin suplimentarea cu metionina separat. In ultimii ani au aparut tot felul de produse pe baza de soia, de la lapte si branza, pana la hamburgeri. Soia nu este indicata la femei, mai ales la cele cu un istoric de cancer la san in familie.

Ouale

Un ou de marime medie contie aproximativ 7 grame de proteine, impartite aproximativ egal intre albus si galbenus. Galbenusul contine si grasimi, colesterol, lecitina, vitamine, minerale, pe cand albusul contine doar proteina si apa. De aceea albusuruile de ou sunt o sursa foarte buna de proteine in special in regimurile de slabire, pe cand ouale intregi sunt de evitat in acest caz. Au aparut in SUA si oua imbuntatatie, cu mai multe vitamine si acizi grasi omega3.

De cate proteine are nevoie corpul nostru ?

Necesarul de proteine depinde de mai multi factori : varsta, greutate corporala, efortul fizic depus, diferite boli si conditii medicale. Nou nascutii si adolescentii in crestere, precum si femeile insarcinate au un necesar de proteine crescut, precum si cei care se recupereaza dupa o boala sau chiar sufera de anumite boli. In general, pentru adulti se recomanda un consum proteic dupa urmatorul tabel :

Tipul de efort	Necesarul pe kilocorp
Sedentar	0,88
Efort moderat	1,1-1,3
Efort intens	1,5-2 şi peste

Proteinele sunt folosite la reconstructia tesuturilor dupa antrenament, deci doar consumul de proteine in exces nu va duce la o crestere musculara pe termen lung, antrenamentul fiind stimulul care determina formarea acestui tesut muscular suplimentar pe care urmarim sa-l dezvoltam. Se stie ca anabolismul proteic este crescut si la 24-36 de ore dupa antrenament, deci corpul are nevoie de mai multe proteine pentru a creste.

In timpul perioadelor de antrenament mai intense trebuie sa crestem consumul proteinelor, iar in perioadele mai lejere acesta ar trebui scazut, pentru a preveni anumite efecte negative ale consumului exagerat de proteine. Vezi si Ciclizarea proteinelor. Exista si specialisti care sustin ca un consum prea mare de proteine ar fi daunator, dar nu exista dovezi clare in acest sens, mai ales la indivizi care fac efort fizic foarte intens. Problemele pot aparea la persoane cu un ficat bolnav, sau cu rinichi bolnavi. Normal ca nu se poate absorbi toata acea cantitate deodata. Si ajungem astfel la o alta problema inmportanta. :

Cate proteine poate absorbi corpul nostru ?

Desi cifra de 30-35 de grame de proteine la fiecare 3 ore se vehiculeaza de ceva timp, nu exista dovezi care sa o sustina. Normal ca exista o limita superioara a absorbtiei proteinelor, dar ea este mult mai mare. Se stie ca toate proteinele sunt absorbite la nivelul intestinului subtire, in intestinul gros neexistand proteine de origine alimentara.

Studii efectuate au aratat ca pana si persoane sedentare pot absorbi mai multe sute de grame de proteina pe zi. Oricum absorbtia proteinelor depinde de sistemul digestiv si hormonal al individului. Sistemul digestiv are capacitatea de a digera frecvent proteinele, deci iata o solutie : imparte numarul de grame de proteina care este programat pentru ziua respectiva la numarul de mese si o sa ai un rezultat.

Acesta este numarul de grame de proteina pe care trebuie sa il mananci la fiecare masa. Ar fi bine sa adaugi ceva in plus, pentru a nu risca sa ai capaciatea de a le digerea si sa nu fie disponibile. Deci sa presupunem sa esti un culturis serios, de 100 de kilograme, si intr-o perioada de antrenament intens.

Ai nevoie deci de 200 de grame de proteina pe zi, cel putin. Daca mananci 6 mese, ai deci nevoie la fiecare masa de aprox 34 de grame de poteina. In perioadele de antrenament mai intens aceasta cantitate se poate chiar dubla. Culturistii profesionisti mananca pana la 600 de grame de proteina pe zi, si chair mai mult. Ideal ar fi sa mancam la fiecare trei ore, sau chiar mai des daca folosim si suplimente nutritive cu proteine.

Cand ar trebui sa mancam proteinele ?

Pentu a avea o balanta azotata pozitiva, este clar ca trebuie sa mancam mai multe proteine decat eliminam. Studiile au aratat ca dupa exercitiile fizice, sinteza proteinelor musculare este crescuta timp de mai multe ore si chiar zile(pana la 36 de ore). Deci proteinele trebuie mancate cat mai constant, si in cantitati cat mai mari, chiar si in zilele de pauza.

De fapt in aceste zile se produce cresterea musculara. Se considera ca in general, 30-40 de grame la fiecare 3 ore ar fi de ajuns. La masa de imediat de dupa antrenamet si de dimineata, se beneficiaza de un profil hormonal favorabil si deci se poate mari cantitatea. Culturistii profesionisti manaca mult mai mult, chair si 100 de grame la o masa.

In concluzie, ar trebui respectate regulile urmatoare:

1. Cresterea musculara se bazeaza pe proteine. Atat proteinele cat si caloriile totale sunt cele care hotarasc daca te vei afla intr-o stare anabolica cau catabolica. Chiar daca mananci multi carbohidrati si grasimi, fara proteine nu vei avea parte de crestere musculara.
2. In conditii de antrenament intens trebuie sa mananci cel putin doua grame de proteina pentru fiecare kilogram de corp in fiecare zi.
3. Daca esti ectomorf, poate fi necesar sa cresti consumul de proteine la 3 grame pe kilocorp pe zi.
4. Mananca ceva proteine la fiecare masa, si incearca sa asiguri peste 30 de grame de proteine la fiecare masa, pentru a atinge totalul stabilit. Daca nu reusesti sa asiguri din alimente necesarul de proteine, apeleaza cu incredere la suplimente, ele nu au efecte negative de genul impotenta sau imuierea muschilor. Vezi si Suplimente.
5. Proteinele ar trebui sa fie de origine animala. Asta nu inseamna ca vei renunta la vegetale. Vegetalele iti aduc micronutrienti importanti, fibre alimentare si alte substante si nu trebuie neglijate.

 

Care sunt cele mai bune vitamine si minerale

Vitaminele

Vitaminele sunt substante nutritive vitale, prezente in cantitati infime in alimetatie, indispensabile numeroaselor functii ale organismului. Spre deosebire de celelalte elemente din alimentatie (furnizorii de energie – proteinele, glucidele si lipidele), vitaminele nu livreaza energie. Rolul lor este insa foarte important, fara ele furnizorii de energie neputandu-si realiza functiile.

Vitaminele patrund in organism prin alimentatie, dar sunt utilizate abia la incheierea procesului de digestie. Functia lor este asemenea unor substante catalizatoare care asigura desfasurarea corecta a proceselor metabolismului. Ele au rol in dezvoltarea celulara, au rolul de antioxidanti, contribuie la producerea gobulelor in sunge, a hormonilor si a substantelor chimice care trasmit influxul nervos. Vitaminele nu produc direct energie, dar sunt indispensabile proceselor de producere a energiei. Organismul nostru nu poate produce singur vitaminele, ceea ce face cu atata mai necesar aportul lor prin alimentatie si suplimente. Administrarea insuficienta cu vitamine poate determina pe termen scurt scaderea energiei, iar pe termen lung anemie si diverse boli.

Vitaminele se impart in doua categorii. In prima categorei se gasesc vitaminele solubile in grasimi (liposolubile) A, D, E si K. Vitaminele liposolubile pot fi stocate de organism. In cea de-a doua categorie se gasesc vitaminele solubile in apa (hidrosolubile): vitaminele B1, B2, B5, B6, B9, B8, B12 si vitamina C. In alimente pot aparea si provitamine, cum ar fi de exemplu, beta-carotina ca element al vitaminei A, care este tot o vitamina hidrosolubila. Vitaminele hidrosolubile trebuie aduse permanet in organinism, deoarece organismul nu le stocheaza, ci elimina orice exces de vitamine la 2-3 ore de la administrare. De aceea se recomanda sa se ia suplimente de vitamine cu eliberare lenta in timp, care vor asigura pe tot parcursul zilei dozele necesare.

Vitamina A si provitamina A (beta-carotenul)

Vitamina A este o vitamina liposolubila. Se gaseste in alimente de origine animla sub o forma numita retinol, care poate fi utilizata direct de oganism. Se gaseste si in vegetale. Anumite plante numite carotenoidele, au proprietatea de a da nastere in organism vitaminei A. Carotenoidele, surse ale vitaminei A, sunt denumite provitamina A. Cel mai cunoscut “generator” de vitamina A si cel mai eficace transformat de organinism este beta-carotenul. Functii – intretine vederea, protejeaza celulele de actiunea radicalilor liberi, ajuta la formarea oaselor, contribuie la intretinerea sanatatii pielii si mucoaselor si in lupta organismului impotriva infectiilor. Surse naturale – beta-carotenul si ale carotenoide provitamina A: rosii, varza, morcovi, legume verzi (spanac, conopida, frunze de salata), caise, dovleac, pepene galben, mango. Vitamina A: ficat, untura de peste, oua, produse lactate. Doze recomandate – 900-1400 µg sau ER. Precautii – fara toxicitate. In cantitati foarte mari luata poate determina coloratia portocalie a pielii.

Vitamina D

Vitamina D este o vitamina liposolubila care patrunde in organism prin alimentatie, dar si prin actiunea razelor utraviolete asupra pielii. Este stocata in ficat, in muschi si in tesutul adipos. Functii – favorizeaza absorbtia calciului si a fosforului, fiind deci indispensabila cresterii si sanatatii oaselor. Participa la mai multe functii celulare (diviziune, activitate metabolica). Surse naturale – peste, untura de peste, oua, ficat de vita. Doze recomandate – 400-800 UI pe zi. (1 UI = 0,3 ER) Precautii – pot aparea intoxicatii la 60.000 UI pe zi mai multe saptamani.

Vitamina E

Termenul de vitamina E se aplica unor substante numite tocotrienoli si tocoferoli (subdivizati in alfa, beta, gama etc.). In suplimente alimentare vitamina E se poate gasi in doua forme: naturala (din germenii de grau de exemplu) si sintetica. Cele doua tipuri sunt identice din punct de vedere biochimic, avand exact aceeasi actiune. Functii – actioneaza ca un antioxidant puternic, blocand reactia in lant a radicalilor liberi, principalii vinovati pentru imbatranirea si distrugerea celulelor. Participa la formarea si protejarea globulelor rosii si a tesuturilor musculare. Surse naturale – germeni de cereale, cereale integrale, soia, varza, legume verzi, rosii, uleiuri vegetale. Doze recomandate – 18 UI. 1 UI = 1 mg de dl-alfa-tocoferol acetat (vitamina de sinteza). Precautii – fara toxicitate. Daca folositi coagulante, trebuie sa stiti ca dozele mari de vitamina E pot provoca hemoragii.

Vitamina K

Functii – participa la formarea de protrombina, un coagumant natural al sangelui. Previne astfel hemoragiile. Participa la formarea oaselor. Surse naturale – uleiuri vegetale, lactate, legume verzi, ficat. Doze recomandate – 33-55 µg. Precautii – a nu se depasi 200 µg.

Vitamina B1 (tiamina)

Functii – ajuta la transformarea glucidelor si grasimilor in energie. Joaca un rol important in trasnmiterea influxului nervos. Surse naturale – carne de pasare, peste, orez, legume uscate, fulgi de ovaz, lapte, paine integrala. Doze reocmandate – 1,5-1,8 mg. Precautii – in doze mari are efect diuretic.

Vitamina B2 (riboflavina)

Functii – participa la degradarea glucidelor, grasimilor si proteinelor. Surse naturale – ficat, oua, lactate, peste, cereale integrale. Doze recomandate – 1,5-1,8 mg.

Vitamina B3 sau PP (niacina)

Poate fi sintetizata in organism pornind de la aminoacidul numit triptofan. Functii – rol in producerea de energie, transmiterea infuxului nervos si in sinteza acizilor grasi si a unor hormoni (testosteron, estrogen, progesteron, cortizon, insulina, tiroxina). Surse naturale – germeni de grau, paine intagrala, ficat, carne de pui, peste, oua, smochine, curmale, aovcado, unt de arahide. Doze reocmandate – 1,5-1,8 mg. Precautii – nicotinamida: netoxica. Acidul nicotinic: roseata, mancarimi, la doze moderate. La doze mari (peste 2000 mg pe zi): risc de hepatita. Atentie daca suferiti de boli hepatice.

Vitamina B6 (piridoxina)

Functii – rol in degradarea si sinteza aminoacizilor si in metabolismul acizilor grasi, permite sinteza neuromediatorilor, joaca rol in transformarea glicogenului in glucoza si furnizarea de energie organismului. Regenereaza globulele rosii, participa la producerea anticorpilor. Surse naturale – cereale, germeni de grau, varza, carne. Doze recomandate – 2,2-2,5 mg. Precautii – la doze mari (1000-2000 mg/zi) risc de polinevrite.

Vitamina B8 sau H (biotina)

Functii – parrticipa la metabolismul proteinelor, grasimilor si carbohidratilor. Intervine in sinteza acizilor grasi si a acizilor nucleici (materialul genetic al celulei). Surse naturale – lapte, orez integral, maruntaie, fructe, nuci. Doze recomandate – bacteriile intestinale furnizeaza o parte din necesarul de biotina. Necesarul ar fi de 100-300 µg.

Vitamina B9 (acidul folic)

Functii – esentiala in sinteza aminoacizilor si proteinelor. Participa la formarea hemoglobinei (pigment al globulelor rosii care transporta oxigenul la celulele corpului). Surse naturale – legume verzi, morcovi, avocado, caise, fasole, grau integral, porumb, migdale, castane, galbenus de ou, ficat. Doze recomandate – 400 µg. Precautii – suplimentele de vit. B9 sa fie insotite de suplimente bogate in vit. B12, deoarece un adaos masiv de vit. B9 poate masca o anemie provocate de carenta in vit. B12.

Vitamina B12 (cobalamina)

Functii – rol in maturarea si multiplicarea globulelor rosii. Surse naturale – carne, peste, lactate, oua, crustacee. Doze recomandate – 3-4 µg. Precautii – risc de alergie in caz de eczeme.

Vitamina C (acid ascorbic)

Functii – antioxidant. Necesar in formarea colagenului (necesar mai ales dupa expunerea la soare pentru a preveni ridarea pielii). Favorizeaza absorbtia calciului si a fierului. Surse naturale – citrice, fructe rosii (capsuni, zmeura, etc.), kiwi, legume verzi, rosii, varza, ardei. Doze recomandate – 60-100 mg. Precautii – dozele de peste 3 g/zi pot provoca tulburari digestive. Solutia: beti multa apa si luati un plus de magneziu. Suferinzii de hemocromaza (exces de fier) trebuie sa evite suplimentele de vit. C deoarece aceasta favorizeaza absorbtia fierului.

Cvasi-vitaminele: colina, inozitul, PABA (acidul para-amimobenzoic), coenzima Q10

PABA ( acidul para-aminobenzoic)

Functii – antioxidant, stimuleaza sinteza acidului folic in intestine si participa la asimilarea acidului pantotenic, protejeaza pielea de radiatiile UV. Surse naturale – cereale integrale, germeni de grau, legume. Doze recomandate – 30-100 mg/zi. Precautii – fara toxicitate, posibile greturi la doze mari de peste 2.000 mg /zi. Indiferent de dozaj, administrarea se va limita la o luna-doua, cu pauze de cate 2 zile dupa fiecare 5 zile de administrare.

Coenzima Q10

Functii – participa la producerea de energie, imbunatateste activitatea cardiaca, antioxidant. Surse naturale – inima, carne, maruntaie Doze recomandate – necunoscut Mineralele sunt indispensabile cresterii corpului. Ele trebuie sa fie asigurate organismului cu regularitate, deoarece acesta le elimina cu aceeasi regularitate (prin transpiratie, excretii). Exista doua tipuri de minerale. De primul tip organismul are mevoie in cantitati relativ mari: calciu, fosfor, magneziu, potasiu, clor, sodiu. Celelalte minerale (oligomineralele) nu se gasesc in alimente decat in cantitati reduse: fierul, iodul, zincul, cuprul, seleniul, fluorul, manganul, cromul.

Calciul

Functii – participa in constructia oaselor si dintilor. Actioneaza ca regulator al ritmului cardiac. Esential in coagulare. Intervine in trasmiterea influxului nervos. Surse naturale – lactate, legume verzi, cereale, seminte de susan, soia, maduva. Doze recomandate – 800-1200 mg. Precautii – evitati sa luati peste 2000 mg pe zi: risc de hipercalcemie, hipercalciurie sau calculi renali. Calciul nu trebuie administrat fara maneziu, care previne depozitarea lui in tesuturile moi si patrunderea lui excesiva in celule. Claciul este absorbit mai eficient daca este luat dupa masa.

Cromul

Functii – Intervine in metabolismul glucozei, in sinteza acizilor grasi si a colesterolului. Surse naturale – crustacee si moluste, carne. Doze recomandate – 50-200 µg. Precautii – a se evita dozele peste 200 µg.

Cuprul

Functii – intra in mecanismul de formare a hemoglobinei, favorizand transportul fierului. Ajuta la convertirea grasimilor si a glucidelor in energie. Ajuta la formarea oaselro, la functionarea inimii si a sistemului nervos. Surse naturale – crustacee, ficat, grau integral, prune, legume verzi. Doze recomandate – 2-3 mg pe zi. Precautii – atentie la mentinerea balantei zinc/cupru in proprotie de 10 la 1. Zincul perturba absorbtia de cupru si poate crea o carenta.

Fierul

Functii – esential in producerea hemoglobinei (pigment al globuleelor rosii care transporta oxigenul la celulele corpului), sonstituent al mioglobinei (care socheaza oxigenul in muschi). Surse naturale – carne de vaca, cereale integrale, stridii, sparanghel, praz, patrunjel, varza, legume uscate, cirese. Doze recomandate – 8-16 mg pe zi. Precautii – alegeti multimineralele cu cel mai putin fier. Motivele sunt urmatoarele: fierul favorizeaza fenomenele de oxidare; organismul elimina greu fierul pe care l-a absorbit si are tendinta sa-l stocheze in ficat. Consecintele pot fi: risc de ciroza si de diabet zis “bronzat”, tahicardie, risc de artita (prin acumulare de fier in articulatii), risc de impotenta si sterilitate. Adaosul de fier pe o perioada mai lunga trebuie supravegheata de medic. Organismul absoarbe fierul mai efecient in forma lichida. Vit. C faciliteaza absorbita efecienta a fierului, iar taninul din ceai impiedica absorbtia fierului.

Iodul

Functii – intervine in functionarea glandei toride, participand la formarea a doi hormoni tiroidieni (toroxina si tri iodo-tironina). Surse naturale – ceapa, gulii, ridichi, legume verzi, care de mare, moluste si crustacee, ananas. Doze recomandate – 150-200 µg. Precautii – a nu se depasi 1000 µg pe zi.

Magneziul

Functii – contribuie la producerea de energie la nivel celular, precum si la sinteza proteinelor. Joaca un rol capital in constructia musculara, in reglarea sistemului cardiac si trasmiterea infuxului nervos. Intervine in formarea oaselor. Surse naturale – legume uscate, citrice, nuci, alune, migdale, smochine mere, porumb. Doze recomandate – 6 mg pe kg si pe zi. Precautii – risc de toxicitate in caz de insificienta renala, de miastenie. Daca luati tetracicline pe cale orala, trebuie pastrat un declaj de 3 ore fata de administrarea magneziului.

Manganul

Functii – participa la lupta impotriva radicalilor liberi si la sinteza tesutuli conjunctiv, a oaselor si articulatiilor a colesterolulu, la reglarea nivelului glucozei, la metabolismul grasimilor. Joaca rol in activitatea hormonala, favorizand sinteza hormonilor sexuali, a acetilcolinei si a dopaminei. Surse naturale – cereale, nuci, seminte, ghimber, frunze de ceai. Doze recomandate – 2-5 mg. Precautii – putin toxic. A nu se depasi 10 mg.

Fosforul

Functii – intervine in formarea oaselor. Ajuta la mentinera echilibrului acido- bazic. Intervine in furnicarea de energie celulara, sub forma de adenozin- trifosfat (ATP). Esential in sinteza fosfolipidelor. Constituient al acizilor nucleici, purtatorii codului nostru genetic. Intra in compozitia mielinei (invelisul nervilor). Surse naturale – lapte, branza, fructe uscate, carne, peste, oua. Doze recomandate – 800-1000 mg.

Potasiul

Functii – actioneaza asupra excitabilitatii neuromusculare, regularitatii ritmului cardiac si continutului in apa al organizmului (deci presiunea arteriala). Intervine in metabolismul proteinelor si glucidelor. Surse naturale – banane, cartofi, carne de pasare, peste, caise, rosii. Doze recomandate – 2-5 g. Precautii – peste 25 g este toxic. A se folosi cu precautie in caz de insuficineta renala, diabet sau administrare de diuretice, care stocheaza potasiul.

Seleniul

Functii – obstacol impotriva radicalilor liberi. Joaca un rol protector fata de efectele toxice ale unor metale cum sunt cadmiul, mercurul, prumbul, arsenicul. Surse naturale – cereale integrale, germeni de grau, ustoroi, ceapa, fructe, ton, crustacee, scoici. Doze recomandate – 70-80 µg. Precautii – a nu se depasi 500 µg. Organismul absoarbe seleniul mai eficient daca este luat sub forma lichida si dupa masa.

Vanadiul

Functii – amelioreaza insuficienta insulinei. Surse naturale – piper negru, cereale integrale, carne, cactate, scoici, crustacee. Doze recomandate – nestabilite. Necesar probabil: 20 µg. Precautii – a nu se depasi 10 mg in administrare pe termen lung.

Zincul

Functii – participa la sinteza proteinelor. Este indispensabil multiplicarii celulare, cicatrizatii, reproducerii, fertilitatii. Intervine in sinteza prostaglandinelor, in structura insulinei, a timulinei (sistem imunitar) si a altor hormoni cum este gustina (care actioneaza asupra senzatiei de gust). Participa in lupta impotriva radicalilor liberi prin prezenta lui in enzima superoxid-dismutaza (SOD). Surse naturale – stridii, scoici, carne, lactate, oua, fasole. Doze recomandate – 15-20 mg. Precautii – devine toxic in doze de peste 150 mg pe zi. Perturba absorbtia cuprului. Atentie la mentinerea balantei zinc/cupru in proprotie de 10 la 1.



Indicele glicemic

Ce este indicele glicemic ?

Indicele glicemic este un indicator care arata cu cat creste nivelul zaharului din sange la ingestia unei cantitati dintr-un aliment, comparativ cu o solutie de glucoza sau cu painea alba. Este un indicator al vitezei cu care un anumit tip de carbohidrat ajunge in sange sub forma de glucoza. Cu cat se absoarbe mai usor cu atat indicele glicemic este cat este mai mare, si invers.

Cu cat glucoza din sange creste mai mult si mai repede, cu atat corpul(pancreasul) este obligat sa produca mai multa insulina. Acest lucru se intampla cu cel putin doua cosuturi: epuizarea pancreasului si cresterea rezistentei la insulina a tesuturilor periferice.

In timp aceste doua elemente duc la sindromul metabolic(sindromul X sau diabetul de grad II) si chiar la diabet de tip I. O serie de boli grave sunt puse in ziua de azi pe seama consumului exagerat de carbohidrati cu indice glicemic mare: obezitate, diabet, ateroscleroza, atacul vascular cerebral, bolile de inima si multe altele.

Practic, corpul primeste un semnal ca este timpul sa depoziteze grasime. De aceea, daca vreti sa mentineti depunerile de grasime la minim(sau sa slabiti) evitati carbohidratii in general si cei cu indice glicemic mare in special.

Tabel cu indicele glicemic al celor mai importante alimente, raportat la painea alba

Alimentul	IG
paine alba	100
paine integrala	99
paine de secara	58
orez alb	83
paste fainoase	66
cartofi uscati	116
cartofi fierti	81
cartofi prajiti	135
fasole boabe	60
mazare verde	56
mere	53
banane	79
grapefruit	36
struguri	62
portocale	66
pere	47
glucoza	138
zahar	86
fructoza	30
lapte degresat	46
iaurt	52
inghetata	25

Importanta este si “incarcarea glicemica” (glycemic load), care ne arata ce cantitate de carbohidrati contine un aliment. Un aliment cu indice glicemic mare, daca este consumat in cantiate mica(sau are o incarcare glicemica mica) poate avea un impact mai mic asupra glucozei din sange decat un aliment cu indice glicemic mic dar consumat in cantitati mari.

Momentele cand poti tolera alimente cu indice glicemic mare sunt imediat dupa antrenament si dimineata.
Totusi, s-a observat ca daca masa de dimineata este compusa din grasimi si proteine, cu o cantitate minima de carbohidrati, randamentul intelectual si fizic pe durata zilei este mai mare.
Deci celebrul mic dejun “cereale cu lapte”, cu indice glicemic si incarcare glicemica mari este total contraindicat in slabire.

Cheia este in general, sa alegem mancaruri cu indice glicemic scazut, cam 50 raportat la glucoza. Raportat la paine, ar trebui sa ne mentinem in jur de 70, de preferinta sub.

Factori care influenteaza indicele glicemic(digestia carbohidratilor) si metabolismul

• carbohidratii complecsi nepreparati termic au un IG mai mic, cu exceptia pastelor
• alimentele integrale au un IG mai mic decat cele prelucrate
• alimentele solide au un IG mai mic decat lichidele
• carbohidratii reci au IG mai mic decat cei calzi
• alimentele bogate in fibre au IG mai mic
• grasimile saturate cresc IG in mancaruri
• grasimile nesaturate scad IG
• adaugarea de proteina mareste IG
• fructoza si in special sucurile de fucte si mierea, desi au un IG mic, favorizeaza depunerile de grasime

Indicele glicemic al alimentelor mixte

In general in alimentatie nu exista alimente care sa contina numai carbohidrati sau numai proteine, grasimi sau fibre, luate separat. Un calcul se poate face prin suma ponderata a cantitatilor cu IG.(Nu ma intrebati ce este, ca nu stau aici sa va explic, puneti mana pe o carte de matematica)

Soia

Istoria

Soia este folosita inca din antichitate in Asia, cu diferenta ca produsul respecta un proces de fabricatie complex, care implica si fermentatia pe o perioada lunga de timp.

Tofu si laptele de soia au fost inventate mult mai tarziu, iar persoanele care le consuma(de origine asiatica) sunt deja adaptate la acest aliment, spre deosebire de noi, europenii, care putem avea probleme.

Era moderna

Pentru ca soia contine o proteina cu valoare biologica mare in lumea vegetala s-a propus folosirea drept furaj pentru animale si in final ca aliment pentru oameni. Evident, pentru oamenii care nu isi permit o alimentatie mai buna.

Productia si procesele de fabricate includ organisme modificate genetic si diverse substante chimice, care ajung in final in branza de soia sau laptele de soia.

Forma de calciu cu care aceste produse sunt “fortificate”, chiar daca se absoarbe in organism, nu este utilizabila decat in mica masura.

Ce se intampla daca mananci totusi soia?

La barbati, studii care nu sunt platite de producatorii de soia sau de cei interesati de cresterea consumului acestei plante au aratat printre altele ca, POATE:
soia este toxica pentru tiroida(deci adio slabire)
soia este toxica pentru aparatul reproducator(deci adio testosteron, muschi si fertilitate)
soia este toxica pentru fat(atunci cand mama mananca soia) si pentru copilul mic(atunci cand este hranit cu soia)
soia creste riscul de boala cardiaca si cancer mamar

Cu ce inlocuim totusi laptele?

Nu trebuie neaparat sa inlocuim laptele, trebuie doar sa evitam laptele dulce. Iaurturile naturale, smantana fermentata si branzeturile nu contin decat foarte putina lactoza, deci nu vor fi probleme.

Din experienta proprie(oamenii pe care ii vad), cei care consuma cantitati mari de soia(sub forma de tofu, lapte de soia sau produse care contin proteina de soia ascunsa) au un strat adipos mare, le lipseste pilozitatea de tip masculin, au o potenta sexuala scazuta. De asemenea, progresele in domeniul masei musculare sunt incetinite sau chiar oprite.

Avem suficiente alte alimente la dispozitie si ne putem hrani cu alimente care in mod traditional fac parte din dieta europeana. Nu trebuie neaparat sa consumam produse aduse pe piata pentru ca trebuia gasit un debuseu sau pentru ca sunt si oameni saraci pentru care nu exista alternative.